Istorie Istoria universală
Feudalismul european definitie si caracteristici
Feudalismul european a fost un sistem social, economic și politic dominant în Evul Mediu, bazat pe relații de vasalitate și pe proprietatea funciară. Apărut după căderea Imperiului Roman de Apus, a structurat societatea în trei stări: clerul, nobilimea și țăranimea. Caracteristicile sale includ descentralizarea puterii și economia agrară.
Definiția feudalismului
- Relația vasală Acord între un senior (stăpân funciar) și un vasal (nobil), unde vasalul primea un feud (teren) în schimbul serviciilor militare și loialității.
- Ierarhia socială Regele la vârf, urmat de duci, conți și baroni, cu țăranii (iobagi) la bază, legați de pământ.
- Economia feudală Bazată pe agricultură în domenii (moșii), cu țăranii plătind rente în natură sau muncă (corvoadă).
Caracteristici principale
- Descentralizarea Puterea locală a seniorilor, cu legi și justiție proprie, slabind autoritatea regală.
- Fortificațiile Construcția de castele pentru apărare și simbol al puterii, exemplu în Castelul din Carcassonne.
- Rolul bisericii Biserica deținea pământuri întinse și influența politică, cu clerul ca primul stă.
Analizează un document feudal ca 'Carta Magna' (1215) pentru a vedea cum limita puterea regală și consfințea drepturile nobilimii.