Geografie Geografia României
Carpatii Orientali caracteristici fizico-geografice clasa 7
Carpații Orientali sunt cea mai extinsă subunitate a Carpaților Românești, cuprinzând Munții Carpați dintre Pasul Tihuța și Culoarul Timiș-Cerna. Aceștia se caracterizează prin structură geologică complexă, cu roci cristaline și sedimentare, și altitudini medii între 800-2300 m. Relieful include vârfuri înalte (Pietrosul Rodnei, 2303 m), culmi lungi și văi adânci.
Caracteristici fizice principale
- Structură geologică Sunt formați din roci cristaline (gnaiș, șisturi) în zona centrală și sedimentare (calcare, gresii) la margini, cu fenomene carstice în Munții Bârgăului.
- Relief și altitudine Au altitudini medii de 1500-2000 m, cu vârfuri înalte: Pietrosul Rodnei (2303 m), Gărgălău (2156 m). Sunt organizați în culmi paralele (Obcinele Bucovinei).
- Rețea hidrografică Râurile (Someș, Moldova, Bistrița) au cursuri superioare în zone înalte, formând cascade și chei, cu regim nival-pluvial.
Elemente geografice specifice
- Clima și vegetație Clima este montană, cu temperaturi medii anuale de 2-6°C. Vegetația include păduri de conifere (molid, brad) și pajiști alpine.
- Subunități majore Cuprind Munții Rodnei (cea mai înaltă zonă), Munții Bârgăului, Obcinele Bucovinei și Depresiunea Dornelor.
- Resurse naturale Au zăcăminte de minereuri (plumb, zinc în Rodna), păduri și potențial hidroenergetic (lacurile de acumulare Izvorul Muntelui).
Pentru a reține subunitățile, asociază fiecare cu un vârf reprezentativ: Rodnei - Pietrosul, Bârgăului - Gărgălău.