Filosofie Filosofie modernă
Immanuel Kant imperativul categoric
Imperativul categoric al lui Immanuel Kant este o regulă morală universală care cere acțiunea din datorie, independent de consecințe. El formulează principiul: 'Acționează doar după maxima pe care ai putea-o voi să devină o lege universală'.
Formulări ale imperativului
- Formula universalității Maxima acțiunii tale trebuie să poată fi dorită ca lege universală; ex: minciuna e imorală pentru că dacă toți ar minți, încrederea s-ar distruge.
- Formula umanității Tratează umanitatea, atât în tine cât și în alții, întotdeauna ca scop, niciodată doar ca mijloc; ex: exploatarea e interzisă.
- Formula autonomiei Fii legiuitorul propriilor legi morale prin rațiune, nu prin impulsuri externe; fundamentează libertatea morală.
Aplicații practice
- Exemplu: datoria de a spune adevărul Chiar dacă minciuna ar aduce beneficii, e interzisă pentru că maximă ei nu poate fi universalizată fără contradicție.
- Exemplu: ajutorul celor în nevoie Ajutarea altora e o datorie morală, deoarece refuzul universal ar duce la o lume unde nimeni nu primește ajutor.
- Diferența față de imperativul ipotetic Imperativul ipotetic acționează pentru un scop (ex: 'dacă vrei să fii sănătos, fă sport'), categoric e necondiționat.
Întreabă-te înainte de a acționa: 'Aș putea voi ca maximă mea să devină lege pentru toți?'