Filosofie Filosofie antică
Etica nicomahica Aristotel
Etica nicomahică a lui Aristotel este o lucrare care explorează fericirea (eudaimonia) ca scop suprem al vieții umane, realizată prin exercitarea virtuții în acțiuni raționale. Se bazează pe doctrina de mijloc, unde virtutea este un echilibru între exces și deficiență. Aristotel scrie că fericirea este o activitate a sufletului în conformitate cu virtutea.
Principii fundamentale
- Fericirea (eudaimonia) Stare de bine și împlinire, nu plăcere; exemplu: un om virtuos care își trăiește potențialul.
- Doctrina de mijloc Virtutea este mijlocul între extreme; exemplu: curajul între lașitate și temeritate.
- Virtuți intelectuale și etice Intelectuale: înțelepciune; etice: curaj, cumpătare; se dobândesc prin obișnuință.
Aplicații practice
- Prietenia Esentială pentru fericire; trei tipuri: de plăcere, de utilitate, de virtute.
- Acțiunea voluntară Virtutea implică alegeri deliberate; exemplu: a alege să spui adevărul.
- Rolul rațiunii Fericirea necesită rațiunea practică (phronesis) pentru a alege virtuțile.
Exersează identificarea mijlocului virtuos în deciziile zilnice pentru a aplica etica.