Filosofie Filosofie antică
Aristotel scopul suprem al omului diferenta intre
Scopul suprem al omului la Aristotel este eudaimonia, adică fericirea sau împlinirea, obținută prin viața virtuților și exercitarea rațiunii. El diferențiază acest scop de alte scopuri umane, cum ar fi plăcerea sau bogăția.
Definiția eudaimoniei
- Eudaimonia ca activitate a sufletului Aristotel definește eudaimonia nu ca o stare, ci ca o activitate conformă cu virtutea. Exemplu: a fi cinstit nu e doar o trăsătură, ci acțiuni repetitive de onestitate.
- Rolul rațiunii Deoarece omul este animal rațional, eudaimonia implică exercitarea rațiunii, atât practică (prin decizii etice) cât teoretică (prin contemplare).
- Virtutea ca medie de aur Virtuțile, cum ar fi curajul, sunt puncte de mijloc între exces și deficiență. Exemplu: curajul este între lașitate și temeritate.
Diferențe față de alte scopuri
- Față de plăcere (hedonism) Aristotel respinge plăcerea ca scop suprem, deoarece este trecătoare și nu specifică omului. Plăcerea poate însoți eudaimonia, dar nu o definește.
- Față de bogăție Bogăția este un mijlet pentru a atinge eudaimonia (de exemplu, pentru a trăi virtuos), dar nu este scop în sine. Excesul de bogăție poate distrage de la virtute.
- Față de onoare Onoarea depinde de alții, în timp ce eudaimonia este internă și autonomă. Aristotel consideră că a fi lăudat de alții nu garantează fericirea adevărată.
Pentru a înțelege diferențele, compară eudaimonia cu scopurile moderne, cum ar fi succesul în carieră, și argumentează de ce Aristotel le-ar considera inferioare.