Filosofie Diverse
Wittgenstein filosofia limbajului
Wittgenstein a dezvoltat o filosofie a limbajului care analizează cum funcționează limbajul în viața umană. În 'Tractatus Logico-Philosophicus', el susține că limbajul reprezintă fapte prin structuri logice. Mai târziu, în 'Investigatii filosofice', Wittgenstein respinge această viziune și propune că sensul cuvintelor derivă din utilizarea lor în practici sociale.
Două perioade principale
- Tractatus (1921) Limbajul este o imagine logică a lumii; propozițiile adevărate corespund faptelor.
- Investigatii (1953) Limbajul funcționează prin 'jocuri de limbaj' în contexte sociale; sensul e dat de utilizare.
- Schimbarea de perspectivă Trecerea de la o teorie reprezentativă la una pragmatică a limbajului.
Concepte cheie
- Jocuri de limbaj Practici sociale în care cuvintele capătă sens, cum ar fi a cere, a povesti, a comanda.
- Familie de asemănări Cuvintele nu au o esență unică, ci sunt legate prin asemănări parțiale, ca în cazul jocurilor.
- Limita limbajului În Tractatus, Wittgenstein spune că despre ce nu se poate vorbi, trebuie să tăcem.
Citește pasaje din 'Investigatii' pentru a vedea cum Wittgenstein aplică ideile sale la exemple concrete, cum ar fi 'așa-numita cutie cu gândaci'.