Instrumente de politica monetara BNR

Instrumentele Principale ale BNR

• Rata Dobânzii de Politică Monetară Aceasta este principala rată de referință stabilită de BNR și influențează direct costul la care băncile comerciale se împrumută între ele sau de la banca centrală. O creștere a acestei rate face creditul mai scump, descurajând consumul și investițiile, contribuind la scăderea inflației. De exemplu, dacă BNR majorează rata la 7% pe an, băncile comerciale vor ajusta și ele ratele dobânzilor la creditele oferite clienților.
• Operațiunile de Piață Monetară BNR intervine pe piața monetară prin licitații de titluri de stat sau alte instrumente financiare. Prin aceste operațiuni, banca centrală injectează lichiditate în sistemul bancar (cumpărând titluri) sau o absoarbe (vânzând titluri). Scopul este de a gestiona nivelul de lichiditate din economie și de a influența ratele dobânzilor pe termen scurt. O vânzare de titluri de stat către bănci reduce lichiditatea din sistem.
• Rezervele Minime Obligatorii (RMO) Băncile comerciale sunt obligate să depună la BNR un anumit procent din depozitele atrase de la clienți. Modificarea procentului RMO afectează direct resursele pe care băncile le pot utiliza pentru creditare. O creștere a RMO reduce capacitatea de creditare a băncilor, limitând masa monetară. Spre exemplu, dacă RMO este 8% și o bancă atrage depozite de 1 miliard de lei, 80 de milioane de lei sunt blocați la BNR.
• Facilitățile Permanente Acestea sunt mecanisme prin care băncile comerciale pot obține sau plasa lichiditate la BNR pentru o perioadă de o zi. Există două tipuri: facilitatea de credit (Lombard), prin care băncile se pot împrumuta la o dobândă mai mare decât rata de politică monetară, și facilitatea de depozit, prin care băncile pot plasa surplusul de lichiditate la o dobândă mai mică. Ele definesc un coridor al ratelor dobânzilor pe piața interbancară.