Chimie Chimie generală
Polaritatea legaturilor chimice explicata
Polaritatea legăturilor chimice se referă la distribuția neuniformă a electronilor între doi atomi. Apare când atomii au electronegativități diferite, electronii fiind atrași mai puternic de atomul mai electronegativ. Legătura covalentă polară are un capăt parțial negativ și unul parțial pozitiv.
Cum se determină polaritatea
- Diferența de electronegativitate Dacă diferența este 0, legătura e neapolară (ex: H₂). Dacă este între 0,4 și 1,7, legătura e polară (ex: HCl, diferența 0,9). Peste 1,7, legătura e ionică.
- Momentul dipol Măsoară gradul de polaritate: μ = q × d, unde q este sarcina parțială, d distanța dintre sarcini. Unitatea: Debye (D).
- Geometria moleculei Moleculele simetrice (ex: CO₂) pot anula polaritățile individuale, rezultând moleculă neapolară.
Exemple practice
- Apă (H₂O) Legături O-H polare, geometrie triunghiulară asimetrică, deci moleculă polară cu moment dipol 1,85 D.
- Metan (CH₄) Legături C-H ușor polare, dar geometrie tetraedrică simetrică anulează polaritatea, moleculă neapolară.
- Clorură de sodiu (NaCl) Diferența de electronegativitate 2,1, legătură ionică, nu covalentă polară.
Pentru a anticipa polaritatea, calculează diferența de electronegativitate și analizează geometria moleculară.